REAL WORLD HURTS

 

Bula mea de protecţie s-a spart şi am aterizat pe teren necunoscut, denumit REALITATE.

stressgreenImpactul aproape m-a spulberat, dar neavând altă şansă, m-am ridicat. Am ramas singură, un adult cu suflet de copil într-o junglă, fără instrucţiuni. Am făcut atât de multe greşeli încât m-am rătăcit şi oricât aş încerca nu găsesc drumul bun. M-am lăsat ghidată de oameni cu zâmbete false şi am încetat să mai cred în mine, afundându-mă cu fiecare pas. Mă simt rănită, am pe suflet cicatrici, dar tot nu m-am învăţat minte. Continui să-mi fac rău, fiindcă mi-e teamă de singurătate şi nu mă simt suficient de puternică să îi fac faţă.

Singurul lucru care mă diferenţia în mulţime era sufletul şi nu aş fi schimbat asta la mine, dar acum sunt de altă părere. Am o şansă să supravieţuiesc, dar va trebui să ucid copilul din mine. Îmi doresc să nu mai simt nimic!

Trebuie să învâţ să mă bazez doar pe mine.

Am obosit să nu lupte nimeni pentru mine…e timpul să mă gândesc doar la mine.

Alexandra I.

 

BELIEVE is the key

M-am pierdut prin labirintul gândurilor mele și uneori am rămas fără speranță fix în momentul în care eram cel mai aproape de reușită.
Am lăsat gândurile negative să îmi întunece mintea, dar niciodată sufletul, iar asta m-a salvat.
Cu toate că, uneori mi-a fost greu să disting acea luminiță de la capătul tunelului, în sufletul meu am știu că va fi bine, cred cu tărie în planul divin.
De multe ori totul a fost acoperit de o ceață densă, dar știam că la finalul totul va fi strălucitor, învăluit de magie, așa cum apare curcubeul după ploaie.
Am învățat că nivelul de maturitate se dobândește prin prisma experiențelor, neavând relevanță anii. Astfel, am ajuns să prețuiesc fiecare moment de suferință, fiindcă m-a transformat în omul evoluat de astăzi, o persoană mai bună în comparație cu ziua anterioară.
Am fost la pământ, dar m-am ridicat și mă simt mai capabilă ca oricând să fac față obstacolelor, care nu sunt lipsite de scop, din contră, au un rol primordial în viața noastră. Încă mai cad, dar wpid-14372612-believe-written-with-butterfly1știu că mereu mă voi ridica, fiindcă viața are un singur drum – „înainte”, un singur sens, multe de învățat pe parcurs.
Atitudinea determină direcția, iar modul în care privim și percepem totul în jurul nostru ne influențează viața.
„I believe in the person I want to become!”

Alexandra I.

I found myself

M-am regăsit în mijlocul furtunii, devenind mai puternică cu fiecare rană care se cicatriza.

Am încetat să fug de mine și am privit „totul„ distrugându-se în jurul meu, ca mai apoi să renasc, să încep să reclădesc „templul meu„ începând cu fundația.

Am avut posibilitatea să o iau de la capăt, să evoluez, cu fiecare zi fiind cu un pas mai aproape de persoana care îmi doresc să devin.

Pierzând, am câștigat! M-am regăsit pe mine și încerc să fiu cea mai bună versiune a mea.

Am învățat să mă bucur de tot ce mă înconjoară, să mă încarc cu energie de la soare, să las ploaia să îmi spele rănile și să mă bucur de liniște în mijlocul naturii.

Am aflat cât de important e să trăiești fiecare clipă, să faci ceea ce simți și îți dorești cu adevărat, fară să te gândești la consecințe, pur și simplu, să trăiești. Fără regrete! Să ai curajul să riști, pentru un singur moment de fericire.

Și cel mai important, în mijlocul furtunii, am descoperit oamenii extraordinari din viața mea, care m-au făcut să mă simt specială și care au fost alături de mine necondiționat. Mă simt norocoasă, am multe motive să zâmbesc.

Fiecare răsărit începe cu speranță în suflet și cu zâmbetul pe buze, chiar și forțat uneori; fiindcă întotdeauna am un scop care mă face să mă dau jos din pat dimineața. Am început să trăiesc, nu doar să supraviețuiesc.index

Finalul fiecărei zile îmi dovedește cât de important este să fii recunoscător pentru tot ceea ce ai, să iubești viața și cât de important este să lupți pentru ceea ce îți dorești, chiar dacă uneori trebuie să lupți cu tine, cu propriile gânduri.

„I believe in the person I want to become!”

Alexandra I.

Happy is a way of life!

Fericirea reprezintă un scop comun, dar 15825843_554847108045150_8305171029474242575_npentru fiecare aceasta înseamnă altceva și se „materializează” într-un mod unic.

Fericirea mea se găsește în lucrurile mărunte și ar trebui să fie un stil de viață.

Am învățat că noi ne proiectăm propria fericire și prin gesturile noastre mici putem foarte ușor să redăm fericirea celor din jur.

Se spune că „ochii sunt oglinda sufletului”, iar ei redau cel mai bine starea noastră interioară, iar un zâmbet sincer, plin de fericire, este remarcat de oricine.

În funcție de modul în care noi percepem această realitate și de felul nostru de a trăi, putem „invoca” această fericire, care pentru anumite persoane rămâne un țel, din cauza obstacolelor fiind aproape intangibil. Cu toate acestea, fericirea poate fi o stare care să ne însoțească „pretutindeni”, deoarece noi inducem acest sentiment.

Factorii externi ne vor influența întotdeauna, pozitiv sau negativ, dar „fericirea” reprezintă o stare interioară. Noi decidem dacă lăsăm „exteriorul” să ne umbrească această stare, în funcție de atitudinea sau reacția noastră în fiecare moment al vieții.

Eu astăzi am decis să încep un nou stil de viată denumit „FERICIRE”, deoarece „Happy is a way of life”!

Alexandra I.

Adult life = RESPONSABILITIES

Viața de adult atrage mai multe responsabilități decât ne-am fi așteptat. Majoritatea ne-am dorit încă din copilărie să creștem mari, să putem face tot ce ne dorim, fără să înțelegem toate „consecințele” care decurg din „funcția de adult”.

Și, într-un final, am ajuns să deținem acest „statut”, care necesită mai multe eforturi decât ne-am imaginat.

Ne-am trezit stăpânii propriei vieți, responsabili pentru noi și pentru acțiunile noastre.

Prin ochii mei, libertatea se regăsește mai mult în copilărie, când cel mic e precum un fluture gata să exploreze lumea, bucurându-se de lucrurile mărunte, sub ghidarea grijulie a părinților. În schimb, adultul e „forțat” să-și impună propriile limite, îngrădindu-și libertatea, deoarece a devenit responsabil pentru propria persoană și deciziile pe care le are de luat.

O singură decizie ne poate schimba major felul în care trăim, de aceea este important să ne asumăm tot ceea ce facem. Deciziile bune vor crea un viitor mai bun, iar deciziile mai puțin bune ne vor ajuta să învățăm din greșeli; ambele variante sunt firești și contribuie la evoluția noastră.

În ultima perioadă am învățat că o hotărâre luată trebuie respectată până la final, chiar dacă ne dăm seama că decizia nu a fost una potrivita. Persoanele nehotărâte au mult de suferit, de aceea trebuie să ne asumăm fiecare acțiune.

Totodată, am învățat că este bine să profităm de toate oportunitățileresponsability, chiar dacă ne este teamă, fiindcă astfel evoluăm. O persoană matură nu se teme de responsabilități…Cum spunea Richard Branson:

„Dacă cineva îți oferă o oportunitate extraordinară și nu ești sigur că poți să o faci, spune -da- și învață mai apoi cum să o faci”.

Am încredere în tine! Fii un om responsabil care nu se teme de ”statutul” de adult și care evoluează frumos!

Alexandra I.

 

Never give up!

never-give-up”Nu aștepta ca totul să fie perfect înainte să iei decizia de a te bucura de viață!”.

Fii curajos, plin de bunătate și va fi bine! Să renunți nu este niciodată soluția potrivită, fiindcă ești dator să lupți pentru propria liniște și fericire.

Toate obstacolele au rolul lor și anume, acela de a fi mai puternic și mai înțelept.

Rezistă, capul sus, fii puternic! Tu poți face tot ce îți propui, ești capabil să treci peste orice, cu condiția să crezi în tine și să nu renunți, indiferent de provocare.

Am învățat că cea mai mare ”bătălie” se dă în interiorul nostru, luptă pe care o ducem în fiecare noapte cu ”demonii” care nu ne lasă să dormim, fiind ”bântuiți” de trecut și de propriile greșeli.

Frica de eșec ne îndeamnă să renunțăm chiar înainte de a începe să luptăm, uitând cât de important este să încercăm. Atâta timp cât lupți pentru tine, nu ai cum să pierzi.

Chiar dacă nu te regăsești în anumite situații, nu recunoști chipul din oglindă, luptând vei găsi drumul spre ”interiorul” tău, vei redescoperi ceea ce îți dorești cu adevărat.

Durerea trebuie transformată în putere, iar fiecare obstacol într-o provocare. Totul este temporar.

Nimic nu este întâmplător, toate au rostul lor și limitele noastre pot fi depășite dacă facem față provocărilor. Se spune că ”Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce”, ceea ce înseamnă că suntem capabili de multe; avem puteri ”nemărginite”, dacă avem curajul să luptăm.

De cele mai multe ori, faptul că nu renunțăm ne face să ne simțim mai liberi, fiindcă e un sentiment unic să știi că faci totul posibilul să fie bine, să fii fericit.

Dacă tu nu lupți pentru tine, cine crezi că o va face?

Am încredere în tine, că o să găsești o cale să treci peste toate și că nu o să renunți până nu îți vei atinge scopul.

Cel mai important este să faci ceea ce este bine pentru tine, nu ceea ce este ușor.

Don`t give up!

It’s time to be happy!

Realitatea este proiectată de psihicul nostru, fiind dominat de subiectivism, de sentimente, de trăiri și de stări, de toate lucrurile din jur care ne influențează în viața noastră.

Fiecare avem propria „lume” constituită din tot ce ne înconjoară și de modul în care percepem lucrurile.

Ce-i drept, e greu să fim obiectivi când deținem rolul principal în „propriul film”, mai ales că ne diferențiem prin unicitate.

Cu toate acestea, realitatea nu este un vis pe care îl modelăm după bunul plac, ci este reflecția stării de moment, care nu este întotdeauna una pozitivă. Sunt mulți factori care ne influențează și care ne perturbă liniștea interioară, mai ales în momentele când psihicul nostru nu este suficient de puternic și cedează ușor.

Nu deținem mereu controlul și asta ne dăunează, fiindcă e important să lucrăm cu psihicul nostru.

E timpul să fim fericiți, să ne inducem acest lucru în subconștient, să ne întărim psihicul și să fim constant optihappymiști.

Fiecare dimineață din zi trebuie întâmpinată cu un zâmbet imens, cu mult optimism și cu credința că lucrurile vor fi extraordinare în ziua respectivă, iar dacă nu va fi așa, ne vom bucura de fiecare clipă a vieții, care ne va oferi fie o amintire, fie o experiență.

Am învățat că viața nu e bună sau rea, pur și simplu depinde de noi cum o percepem, de „propria realitate” și de aptitudinea noastră de a prelua fiecare provocare cu zâmbetul pe buze.

Totul vine din interior, din sufletul și din psihicul nostru, iar dacă există armonie între ele, viața noastră este automat mai bună.

E timpul să lăsăm zilele mohorâte, tristețea de pe chip și durerea din suflet în urmă și să începem să deschidem larg ochii și să realizăm toate motivele pentru care merită să fim fericiți și recunoscători fiecărui răsărit de soare.

Toate acele gânduri negative, supărările și clipele de furie nu aduc nimic bun, ci doar ne otrăvesc sufletul.

Ar trebui să lăsăm lucrurile să meargă de la sine, să ne lăsăm ghidați de fiecare adiere a vântului și de fiecare rază de soare și să fim fericiți, fiindcă magia se află în lucrurile mici.

IT`S TIME TO BE HAPPY!

Alexandra I.

True FRIENDS

Viața mea nu este perfectă, dar prefer să afișez zâmbetul de copil și să privesc lucrurile dintr-un alt unghi, cu mai mult optimism.

Poate nu e cea mai bună soluție, dar mă ajută să trăiesc departe de ”ochii critici ai lumii”.

Nu toți înțeleg anumite trăiri și nu merită să ne ”dezbrăcam de sentimente” în fața fiecărui om care ne iese în cale. Trebuie să păstrăm anumite lucruri pure, nealterate de factorii externi.

Puțini sunt aceia care ne cunosc cu adevărat, care și-au dobândit locul de onoare în sufletul nostru și în fața cărora ne deschidem cu ușurință și fără teama de a fi judec6x9yqxi65dați.

De aceea, le mulțumesc prietenilor care sunt alături de mine necondiționat, mă ascultă și încă mă plac, chiar și după ce m-au cunoscut cu adevărat. Mi-au dovedit că ei cred în mine și în visurile mele, așa cum și eu cred în ei și îi susțin la rândul meu.

Ei sunt o parte din mine, ocupă un loc special în viața mea, fiindcă mă definesc ca om și ca prieten.

Ei aduc acel echilibru în viața mea, de care am atâta nevoie.

VĂ MULȚUMESC!

 

Alexandra I.

This IMPERFECT LIFE!

Viața este imperfectă…cropped-perfectly-imperfect-2.png

Sunt perioade în viața noastră când lucrurile nu sunt cum ne-am dori; când viața ne pune la încercare, iar noi trebuie să îi ținem piept.

Sunt momente în care ceilalți ne dezamăgesc și ne simțim răniți, pierzându-ne încrederea în cei din jur. Dar nimic nu doare mai tare ca momentele în care suntem dezamăgiți de propria persoană, de propriile alegeri și de prezentul nostru.

Ne dorim totul, o viață perfectă, dar ireală…din păcate. Totul începe să se destrame când viața își schimbă cursul și nimic nu mai e la locul lui, rămânând doar ”umbre” a ceea ce a însemnat trecutul. Și e greu când totul se schimbă, când viitorul e incert, iar prezentul nesatisfăcător; când simți că poți și îți dorești mai mult, dar nu primești.

Și cu toate acestea…viața își continuă cursul, iar noi suntem obligați să ne adaptăm și să ne trăim viața. Poate nu e ceea ce ne-am dorit, dar poate finalul va fi unul pozitiv. În fiecare clipă trebuie să luptăm pentru un prezent și pentru un viitor mai bun, fiindcă timpul nu așteaptă, chiar dacă trecerea lui vindecă răni și rezolvă câteva probleme.

Eu am învățat că singura persoană care mă poate ajuta necondiționat se reflectă în oglindă; așa că, mă desprind treptat de cei din jur și devin independentă. Trebuie să avem încredere în propria persoană, chiar și atunci când nu suntem cea mai bună versiune a noastră, fiindcă toți greșim, suntem imperfecți, iar aceste lucruri ne ajută să evoluăm.

Acum sunt recunoscătoare pentru dezamăgirile și rănile din trecut, deoarece m-au transformat în omul de astăzi – un om mai bun decât cel din ziua precedentă. Fiecare zi își pune amprenta asupra vieții noastre și ne schimbă ca persoane.

În momentul în care ne-am pierdut speranța și încrederea, atunci ne vom pierde propria persoană…

 

P.S: Un articol mai vechi, care îmi reamintește de frumusețea acestei vieți imperfecte.

 

ALEXANDRA I.

 

Adevarata fericire

Eu 110Ochii de copil reflectă integral sufletul tânăr în corp de adult. Acei ochi sinceri, care se bucură de fiecare lucru mărunt, acum sunt impregnați pe un chip matur, pe care apar primele riduri.

Am ajuns triști, închiși și fără pic de viață. Ne-am pierdut în cotidian, în monotonia societății actuale, cu o viață gri și cu acei ochi de copil care cerșesc libertate, fericire…

Am ajuns să luptăm pentru lucrurile materiale, să devenim sclavii propriei vieți, pierzându-ne strălucirea cu fiecare zi care trece.

Uităm că tinerețea dispare, că ne ofilim cu timpul și că vom ajunge la vârsta la care vom regreta tot ceea ce n-am făcut la timpul potrivit.

Nu suntem nemuritori..chiar dacă acum nu realizăm acest lucru.

Fiecare clipă, moment, zi este unică și nu se va mai întoarce. Ar trebui să avem curajul să lăsăm copilul din noi liber, să se bucure de viață așa sincer, cum știe el mai bine. El reprezintă dorințele noastre pure/nealterate. Poate nu corespund standardelor actuale, dar e în concordanță cu sufletele noastre.

Acel copil interior înseamnă ADEVĂRATA FERICIRE!

Alexandra I.